The Formation of the Jewish Canon

Descoperirea Manuscriselor de la Marea Moartă oferă o perspectivă fără precedent asupra naturii Bibliei ebraice sau Vechiului Testament înainte de fixarea sa. În lucrarea sa, Timothy Lim conturează un tablou complet al formării canonului în Iudaismul antic, începând cu apariția Torei în perioada persană și culminând cu acceptarea finală a listei de douăzeci și două/douăzeci și patru de cărți în perioada rabinică. Folosind ca dovezi primare Biblia ebraică, Manuscrisele, Apocrifele, Scrisoarea lui Aristeas, lucrările lui Filon, Iosifus, Noul Testament și literatura rabinică, autorul susține că, pe parcursul perioadei post-exilice până în jurul anului 100 d.Hr., nu a existat un singur „canon” oficial acceptat de toți evreii; în schimb, au existat o pluralitate de colecții de scripturi autoritare pentru diferite comunități.

Examinând sursele literare și circumstanțele istorice care au condus la apariția scripturilor autoritare în Iudaismul antic, Lim propune o teorie a canonului majoritar, conform căreia canonul fariseic a devenit canonul Iudaismului rabinic în secolele de după distrugerea Templului din Ierusalim.