Desiring the Good

Desiring the GoodPhilebus-ului lui Platon, acest volum subliniază că binele final al acțiunii umane este viața bună, o premisă pe care Aristotel o analizează în Nicomachean Ethics, dar care rămâne absentă din teoriile acțiunii autoidentificate ca fiind aristotelice.

Vogt argumentează că această absență constituie o eroare profundă, având rădăcini în propunerile influente ale lui Elizabeth Anscombe. Cu toate acestea, lucrarea se înscrie în spiritul anscombian, angajându-se cu texte antice pentru a contribui la filosofia contemporană. Desiring the Good propune o nouă versiune a Guise of the Good, susținând că dorința de a avea o viață bună modelează motivațiile de medie și mică amploare. Astfel, se conturează o teorie a vieților umane bune, care recunoaște pluralitatea acestora, și se dezvoltă o versiune non-relativistă a Doctrinei Măsurii lui Protagoras, apărând un nou tip de realism în ceea ce privește viețile umane bune.