Sophist

Sophist este un dialog platonician din perioada târzie a filozofului, cel mai probabil redactat în anul 360 î.Hr. În această lucrare, interlocutorii, conduși de Străinul Eleatic, utilizează metoda diviziunii pentru a clasifica și defini sofistul, evidențiind trăsăturile esențiale ale acestuia în raport cu filozoful și omului de stat. Spre deosebire de alte dialoguri, Socrate este prezent, dar joacă un rol secundar, Străinul Eleatic preluând conducerea discuției. Obiectivul principal al dialogului este de a identifica natura sofistului și de a distinge între acesta, filozof și om de stat, fiecare fiind caracterizat printr-o formă specifică de cunoaștere.

De asemenea, Sophist continuă unele dintre liniile de investigație din dialogul epistemologic Theaetetus, aducând o contribuție semnificativă la înțelegerea Teoriei Formelor a lui Platon. În acest context, dialogul se rezolvă într-o contrastare a tezelor lui Hermogenes și Cratylus, explorând relația dintre nume și realitate. Astfel, întreaga lucrare este dedicată căutării unei definiții precise a termenului „sofist”, oferind o reflecție profundă asupra limbajului și cunoașterii.