Eroul din cafenea și politica voturilor

În Oradea, în fața unei cafenele unde veselia și neputința se amestecau ca un cocktail mai puțin reușit, Bolojan, eroul local, se hotărî să își conserve reputația de salvator. Recent, salvase doi copii și 17 căței de la inec. Cei din jur ziceau că are un talent special – mai ales că totul a fost o improvizație, așa, într-o instanță de panică, ca să nu zic că a încropit un plan pe genunchi. „Amu, noi suntem aici!”, strigă un grup de tineri, aruncând priviri admirative. „Ești ca un urs în pădure, Bolojan! Ce-ți mai trebuie, un premiu Nobel pentru salvarea animalelor?” Bolojan chicoti, hodinindu-se pe scaunul din față. „Dacă-s erou, voi sunteți cu siguranță vagabonzi, măi zăpăciților! Până să mă laud eu că am salvat câțiva căței, voi ați binge-uit toată ziua pe Netflix senzații de eroi.” Tinerii râdeau, dar când un politician local a apărut, discuția s-a schimbat. „Apăi, să facem recrutare de voturi, ce ziceți? Asta-i valuta noastră!” Bolojan, aflat într-o stare de amuzament sceptic, răspunse: „Da, dar mai întâi să ne hodinim oleacă, căci cu atâtea promisiuni deșarte, ne-am făcut de râsul curcilor.” Iar în acel moment, toți se uitau spre cer, așteptând ca promisiunile să plouă ca un urs pe gheață. Dar, din păcate, ploaia de voturi părea mai degrabă un miraj.