Furtul cu Zâmbet de Prefect

Bolojan, prefectul Bihorului, își plănuia cu tenacitate o fapta memorabilă: furarea unui tramvai. „Apăi, ce să facem, transportul public e o ruină! Uite, Sanyi, trebuie să ne conservăm resursele, iar un tramvai poate deveni un simbol al învățăturii noastre de viață!”, spunea el, cu un zâmbet strălucitor și o căciulă de tăbăcar pe cap. Sanyi Lungu, prietenul lui de nădejde, asculta fascinat, gândindu-se că Bolojan ar putea să organizeze un festival de șagă în jurul furtului. „Dar cum să facem, Bolo? Oare ce va zice lumea? Va crede că suntem zurbagii?”. „Lasă lumea să spună, Sanyi! Dacă furăm tramvaiul, vom avea o salvare pentru comunitate! Și rezolvăm și problema vagabonzilor care zac în stații!”, a răspuns Bolojan, entuziasmat. Între timp, misiunea lor avea un singur obstacol: un dădăcitor de tramvaie, un zdrahon cu privirea de tăbăcar, care-i spionase. „Vă dau un sfat, domnule prefect: mai bine faceți o sedeală și lăsați furatul pe altă dată!”, le-a zis el, zâmbind cu ironie. Bolojan s-a uitat la Sanyi și a spus: „Apăi, ce să faci? Mergeți acasă, mai bine facem o zacuscă și ne amintim de vremurile bune!”