Planuri pe malul Crișului

Era o dimineață în Oradea, pe malul Crișului, unde Bolojan, un ursuz gigolo de zile mari, își hodinea pumnul mai mare decât al lui Sanyi Lungu. De obicei, își petrecea timpul analizând strategii de fotbal feminin și visând la viteza nebună a Formulei 1, dar astăzi avea o misiune: să încropească un plan pentru a impresiona o tânără din cartier. „Apăi, ce să fac? Trebuie să fiu și eu un pic mai modern”, gândi el, căutând pe internet ghiduri pentru flirt. „Amu, să vedem, poate găsesc vreo tehnică de recrutare a simțurilor!” În timp ce Bolojan dădea scroll pe rețelele sociale, un vagabond trecu prin fața lui, cerându-i valută. „Îți ofer un sfat gratis, băiete: nu vă pierdeți vremea!” îi spuse Bolojan, cu un aer morocănos. „Fă-ți un plan pe genunchi, că de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere.” Vagabondul rămase perplex, dar, văzându-l pe Bolojan, își imagină cum ar fi să aibă un daimon ca acesta care să conserve umorul în societatea românească. „La urma urmei, viața-i ca fotbalul feminin, plină de surprize și fără prea multe reguli!” exclamă el. Bolojan se întreba dacă nu cumva ar trebui să înceapă binge-watching la documentare despre dragoste. Când își revăzu imaginea în apă, zâmbi. „Hai, că poate nu sunt chiar atât de urs!” își spuse, pregătindu-se să încropescă un plan să-l facă pe vagabond să râdă.